ne trec multe prin viață și noi trecem prin viețile multora fără să vrem mai mult sau mai puțin influențăm și suntem influențați de o singură secundă scăpată într-un timp pe care niciodată nu-l conștientizăm și uneori e obositor să înțeleg tot ce pentru alții e de neînțeles ori poate e doar o iluzie nici eu nu mai știu nici eu nu m-am decis dacă mai cred sau nu în adevăruri stupide și greu de controlat până la urmă totul poate fi acceptat însă acceptăm totul de obicei atunci când vrem să iertăm și vrem să iertăm doar atunci când suntem obosiți un fel de cerc logic ilogic în care mintea noastră confuză se învârte la nesfârșit dar e greu să recunoaștem asta și o facem foarte rar atunci când nu avem unde să ne ascundem când nopțile sunt gri și sunt împânzite de ploi cadențate rupte din ochi de sfinți inexistenți când inima ne bate după cadența ploilor în casă cu lumina stinsă visăm la o viață glossy și încercăm să credem mai mult decât oricând în orice lucru stupid până când știm că dacă ne întrebăm ceva răspunsul este întotdeauna da
