noi cred că nu ne-am mai vorbit demult trecem cu viteză prin timp ca peste o trecere de pietoni rozalie și blestemată și chiar îmi doresc să ne accidentăm cândva aproape fatal sau măcar să riscăm să trecem dincolo și dincoace și sus și pretutindeni și-apoi să fugim în samoa precum stevenson ori schwob să gustăm durerea comedia și târziul să ne îmbolnăvim de vreo boală rară și ca printr-un miracol nemeritat să ne facem bine și de fericire așa happy happy să modelăm din apa mărilor balonașe spumoase și mititele pe care să le suflăm către cer iar cerul fin și velin să fie cerul broscuțelor cu piciorușe de flori și sub cer să îți cer să-mi faci un copil poate o fetiță cu sprâncene de fildeș sub care se va strecura privirea iluzorie a tuturor celor care iubesc sau cel puțin lașitatea noastră când o vom privi în ochi și nu vom recunoaște nici în ruptul capului că de fapt noi suntem triști foarte foarte triști fiindcă ne-am grăbit să trecem prin timp ca peste o trecere de pietoni rozalie și blestemată
nu zic nu
dar cine vorbește în limba visului
azi e fericit
și mâine habar n-are că poate fi
iar
photo credit: michael ngo
